Volumul "Despre frumusetea uitata a vietii" cuprinde articole aparute in "Dilema" si in "Adevarul", reunite la sugestia prietenului Gabriel Liiceanu si publicate la Humanitas (una dintre cele mai importante edituri din tara, infiintata in 1990 printr-un ordin dat chiar de catre Plesu, care era ministrul culturii la acea vreme, si incredintata lui Liiceanu).
Multe dintre sectiunile acestui volum au titluri incitante si continut pe masura: "Sensul vietii. Punctaj pregatitor", "Ce nu aduc banii", "Despre iubirile fericite", "A manca sanatos", "Proasta folosire a inteligentei", "Cultura de internet", "Cum stam la televizor", "Globalizarea manelelor".
In fiecare pagina e usor de recunoscut tipul de umor cultivat de Plesu, ca sa nu mai vorbim de eruditie, de claritatea si forta ideilor, de maiestria limbajului. Pentru cea din urma il apreciez cel mai mult si citez, in acest sens, o parte din articolul "Martirajul limbii romane". Aviz amatorilor!
"Ar trebui sa ne fie tuturor rusine de ceea ce se intampla in Romania de la o vreme. Am reusit sa intram in Europa, iesind din randul lumii. Am devenit, ca niciodata parca, o insula absurda, un conglomerat de dejectii, plutind in deriva. (...) Limba romana n-a fost niciodata mai batjocorita ca acum. Se vorbeste sangeros de urat, cu un apetit al promiscuitatii si al degradarii de care cu greu ne vom putea vindeca. Viata cetatii a devenit o baie de vulgaritate. Cu putin timp inainte sa moara, Socrate ii spunea prietenului sau Criton: reaua folosire a cuvintelor nu e doar o greseala de limba, ci si un mod de a face rau sufletelor. A vorbi sleampat, rastit, ofensator, grobian si, pe deasupra, gresit, a nu acorda atentie greutatii cuvintelor, a spune orice despre oricine, a vorbi pentru a provoca furie sau durere sunt tot atatea feluri de a introduce, in mediul in care te manifesti, o primejdioasa otrava. Exigenta unei bune utilizari a limbii se adreseaza mai ales oamenilor si institutiilor pentru care vorbirea e o profesiune: presa in toate variantele ei, scoala pe toate nivelele ei, scriitorii si politicienii. Acestea sunt "mediile" creatoare de modele. (...) Cine se foloseste de cuvinte, cine scrie si scrie si vorbeste in vazul lumii umbla la tesatura cea mai intima a natiunii si a statului. (...) Nu poti pretinde respect si legitimitate cand raporturile tale cu limba pe care o vorbesti sunt cele ale unui violator in recidiva."
Sa preiau un astfel de semnal de alarma e aproape o datorie profesionala si chiar mai mult decat atat.
Observ cu atentie cum se vorbeste in jurul meu si ma intristeaza sa constat o diferenta vizibila intre generatii, in ceea ce priveste exprimarea. Tristetea e data de starea in care se gasesc multi tineri de azi. Desi scoliti, unii dintre ei scriu si vorbesc muuult mai prost decat parintii sau bunicii lor cu liceu, 8 clase, 4... E pacat! Sper sa ne trezim cumva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu