Si tu esti Cineva, nu-i asa?

Ma gandesc din ce in ce mai mult ca suntem cu totii atat de egali, dar ataaat de egaaali! Si cand vad cum suntem noi minunat si ingrozitor de egali, ma apuca rasu'-plansu'. Rad si plang pentru toate pretentiile noastre de superioritate, afisate ostentativ sau voalate cochet  ("Ah, am crezut ca eu sunt un caz mai special!", mi-a spus chiar azi cineva, rosind). Plang si rad pentru cum ne alintam cand ni se pare ca suntem altfel sau unici pana si in cele rele ale vietii.
Si, de fapt, ce sa vezi?!
Analizeaza-ti familia, cercul de prieteni, anturajul profesional etc., si fii convins ca ai sa gasesti asa:
- cineva din viata ta a avut o boala grea (si a trait sau ba...)
- cineva a avut nevoie de bani si cineva i-a avut de n-a stiut ce sa le mai faca
- cineva a fost (sau inca e) un om rau
- cineva a pierdut un copil sau... un catel sau... si-a pierdut capul
- cineva a iubit si a urat aceiasi persoana
- cineva n-a tinut la parerea ta si cineva s-ar sacrifica pentru ea
- cineva are 3 joburi si cineva are zero activitate
- cineva e atat de departe, ca ii duci dorul si cineva iti sta in gat mai ceva ca un os de peste
- cineva a avut noroc azi, ghinion maine si tot asa...
...
...
...
Cineva c'est moi!
Si tu esti Cineva, nu-i asa?

Mihai Eminescu - fragment din "Scrisoarea I":
"La acelaşi şir de patimi deopotrivă suntem robi,
Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!
[...]
Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
Facem pe pământul nostru muşunoaie de furnici;
Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi
Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi;
Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,
În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,
Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată."