Mi se cere sa fac o cronica ultimei carti a lui B. De acord. Macar daca lucrul asta ar fi adevarat, daca am fi siguri ca e ultima, ar fi o veste buna! Caci sunt ingrozita. Din punct de vedere literar, e o catastrofa. Totul e penibil, povestea in sine, personajele, stilul... A te dovedi atat de mediocru, mediocru in mod constant, mediocru in mod egal, tine deja de performanta, e aproape genial.
Daca s-ar putea muri de plictiseala, ieri-seara as fi murit.
Cand cineva poseda in asemenea hal simtul cliseelor, nu trebuie sa-si numeasca productia roman, ci dictionar, da, dictionar al expresiilor de-a gata, dictionar al gandurilor gaunoase.
***
Ei, ce parere aveti? Nu e minunat?
Mooor de invidie ca nu am fost in stare sa explic EU in felul asta de ce ma irita scrisul Irinei Binder.
Fragmentul de mai sus nu imi apartine, din pacate, dar mi s-a parut eticheta perfecta atunci cand am dat peste el in "Cea mai frumoasa carte din lume" a lui Eric-Emmanuel Schmitt (la pagina 156, in povestirea "Odette Toulemonde", in care o cititoare fidela isi reabiliteaza sufleteste scriitorul favorit cazut in dizgratie).
Toate cele opt povestiri din volum ar merita descoperite, preferabil cu putina precautie, va rog! Sunt texte despre dragoste si fericire, asa ca asteptati-va la emotii interesante daca le veti lua prea in serios.
P.S. Pe la 1840, Ion Heliade Radulescu ii indemna asa pe tinerii autori ai epocii: "Scrieti, baieti, orice, numai scrieti!". Era nevoie de constituirea unei literaturi nationale originale. Azi, cand se scrie atat de mult, eu indemn pe toata lumea, dar mai ales pe elevii mei: "Cititi orice, copii, dar nu prostii!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu