Școala și stresul: o cârdașie de-o viață

Ma delectez la final de an scolar cu formulare de feedback aplicate elevilor. Ideea m-a cucerit definitiv cand am inteles cat de mult le place si lor postura asta. Asa ca ne jucam. Si multe lucruri serioase pot fi spuse in gluma :-)

Iata ce m-a pus pe ganduri de data aceasta:

"Au trecut 4 ani, 4 ani pe care i-am petrecut alaturi de dumneavoastra, 4 ani in care fiecare a crescut putin cate putin. Sincer, nu stiu cand a trecut tot acest timp. Pentru mine, orele de romana au fost intotdeauna relaxante, fara presiune sau stres. Ce-i drept, mi-a fost greu sa ma obisnuiesc la inceput cu acest stil, dar cu timpul nu a mai fost nicio problema. 

Intotdeauna am apreciat la dumneavoastra dorinta de a comunica cu noi intr-o maniera aparte. V-am analizat in tot acest timp. N-am putut sa observ decat pasiune si bunavointa. Intotdeauna v-am vazut la orele de romana cu zambetul pe buze, plina de optimis si gata sa ne transmiteti lucruri noi. Noi poate nu va transmiteam mereu o stare la fel de grozava, dar ati fost intelegatoare ori de cate ori a fost nevoie..." - textul continua cu o serie de delicateturi pe care le-am recitit de cateva ori, caci profesorii au si ei suflet, nu-i asa? :-)

Revenind la partea marcata, ideea ca elevii trebuie sa faca un efort pentru a se obisnui fara stres la scoala m-a lovit crancen. Nu m-as fi gandit niciodata ca, avand un anumit stil de a preda si interactiona, ii solicit pe copii si ca... devine stresant fara stres!